Cu trupul și sufletul, la urcat pe munte
Când trupul urcă pieptiș muntele de piatră, pe cărări șerpuite, sufletul urcă și el muntele cunoașterii de sine, sprijinindu-se pe cele văzute și pe cele nevăzute.
Cu binecuvântarea şi prin purtarea de grijă a Părintelui Arhiepiscop Varsanufie, la Paraclisul Arhiepiscopal Buna Vestire din Râmnicu Vâlcea își desfășoară activitatea Centrul social-pastoral Buna Vestire, care dezvoltă mai multe programe pastoral-misionare și culturale.
Săptămânal sunt organizate cateheze pe categorii de vârstă, cu recitare de poezie, vizualizare de film și fotografie, meditații gratuite și un curs de pictură pe sticlă. De câteva ori pe lună sunt organizate excursii montane și pelerinaje duhovnicești. Este în stadiul de inițiere un curs de tehnică și artă în fotografie, care se va desfășura atât în sala Centrului, cât și într-o serie de locuri special alese.
Cu trupul și sufletul, la urcat pe munte
Creștinii sunt tot mai derutați spiritual, din lipsă de modele și de dragoste, iar mai ales tinerii au de suferit, ei ajungând să caute sensul vieții în lucruri vătămătoare. De aceea, activitățile organizate la Centrul social-pastoral Buna Vestire din Râmnic vizează în primul rând tinerii, dar nu numai, având în vedere că în Biserică nu există tineri și bătrâni, ci numai tineri de diferite vârste, precum spune Părintele Patriarh Daniel.
Sâmbătă, 19 martie 2016, în prima săptămână a Postului Mare, o parte din tinerii care participă susținut la activitățile Centrului social-pastoral Buna Vestire s-au încumetat să urce muntele spre Sfânta Mănăstire Pătrunsa din comuna Bărbătești, județul Vâlcea.
A debutat, astfel, un proiect cultural-duhovnicesc de mult așteptat, care își dorește să întrupeze un proverb latin - Mens sana in corpore sano -, care spune: O minte sănătoasă, într-un corp sănătos. Cu alte cuvinte, pentru a fi oameni responsabili, se impune să avem grijă atât de trupul nostru, cât și de mintea noastră, de gândirea noastră, de sufletul nostru.
Grija reală față de trup nu este acea cosmetizare a lui pe care o impune o societate secularizată, tot mai străină de sensul vieții, al trupului și al omului în sine, ci întărirea lui prin exerciții fizice susținute și mai ales prin plimbarea lui în aer liber cât mai des. La rândul ei, grija față de suflet implică în mod absolut cunoașterea de sine, vederea propriilor fapte și mai ales regăsirea scopului vieții în chemarea Mântuitorului Hristos, care este Calea, Adevărul și Viața! (Ioan 14, 6).
Urcând pe munte, grija față de trup se unește cu grija față de suflet, departe de toată gălăgia lumii, acolo unde omul poate pune început cunoașterii de sine, unde își poate auzi fiecare gând și, ce e mai important, își poate da seama de faptul că el îl caută de fapt pe Dumnezeu, care a spus: Veniţi la Mine toţi cei osteniţi şi împovăraţi şi Eu vă voi odihni pe voi (Matei 11, 28).
În scurt, acest proiect cultural-duhovnicesc se desfășoară sub forma unei drumeții montane, în cadrul căreia are loc închinarea la o mănăstire și o întâlnire duhovnicească cu un părinte sau o maică din locul respectiv.
În prima călătorie de acest gen, tinerii s-au închinat la Sfânta Mănăstire Pătrunsa, unde monahul Visarion le-a prezentat rânduiala slujbelor și le-a vorbit despre monahii cu viață duhovnicească ce au sfințit acest loc, ale căror cinstite oase au fost descoperite din mila lui Dumnezeu la mică distanță de biserica mare și care acum se păstrează așezate cu evlavie în osuar.
După ce au mâncat la trapeza mănăstirii, împlinind astfel rânduiala statornicită aici de părintele ieroschimonah Varsanufie, starețul sfintei mănăstiri, tinerii au servit o a doua masă, cea dorită cu adevărat, punând în inima lor cuvintele pline de dragoste ale părintelui ieromonah Valerian, unul dintre duhovnicii sfintei mănăstiri.
Părintele Valerian a sădit în inima tinerilor cele patru îndemnuri moștenite de la Cuviosul Ghelasie de la Frăsinei - Nu te alarma! Nu te contrazice! Nu îți arăta nevoința! Nu blama răul! - și a arătat cum nădejdea și încrederea în purtarea de grijă a lui Dumnezeu, tăcerea, mai ales în ispite, smerenia și răbdarea răului sunt cele mai tari arme ale creștinului împotriva puterilor celor nevăzute ale întunericului.
Ca și Apostolul Petru, pe Muntele Tabor, așa și tinerii ajunși la Pătrunsa au zis: Doamne, bine este să fim noi aici! (Matei 17, 4). Dar, ca și celui izbăvit de osteneală și suferință, și acestora le-a zis Domnul, fiecăruia în parte: Întoarce-te în casa ta şi spune cât bine ţi-a făcut ţie Dumnezeu (Luca 8, 39). Iar ei s-au întors cu bucurie multă la casele lor, slăvind şi lăudând pe Dumnezeu, pentru toate câte auziseră şi văzuseră (Luca 2, 20).
Poți adăuga un comentariu folosind și acest formular